Asteptam de mult sa scriu acest articol, insa am avut un program destul de haotic si in pacate, mi-am lasat blogul putin pe planul secund. Am revenit si sper sa capat o constanta in postari care sa ma multumeasca. Prin urmare, m-am gandit sa va vorbesc despre cea mai recenta colaborare, una extrem de draga, pentru ca imi aduce aminte de copilarie si de necesitatea pastrarii sufletului de copil chiar si atunci cand esti adult.
De mica iubeam puzzle-urile si din pacate, atunci cand aveam varsta pentru aceasta activitate extrem de frumoasa, nu existau foarte multe variante din care parintii sa aleaga. Sunt 100% sigura ca primul meu puzzle a fost cu Regele Leu, pentru ca era desenul meu preferat in copilarie. Intre noi fie vorba, este in continuare, dar asta ca o paranteza. 🙂 De atunci nu imi aduc aminte de foarte multe puzzle-uri primite, insa intotdeauna ma uitam cu mare drag la ele in magazine sau daca vedeam alti copii ca au asa ceva, intotdeauna imi doream si eu sa ma joc, doar pentru a-l completa.
Sigur exista un proverb care vorbeste despre retrairea copilariei la maturitate si in cazul meu, asta s-a intamplat. Puzzle-urile Ravensburger sunt din punctul meu de vedere cele mai frumoase si mai calitative produse de profil. Am primit 2 variante in colet, una cu Roma, una cu o haita de lupi. Aici m-au ghicit chiar cu ambele produse. Iubesc sa calatoresc si Roma a fost primul oras pe care l-am vazut atunci cand am calatorit in strainatate impreuna cu sotul meu. A ramas in sufletul meu ca o destinatie speciala si ma simt foarte atasata de Roma. Sper sa revenim candva acolo, pentru ca sigur mai avem multe locuri de admirat acolo. Lupii seamana cu husky, rasa mea preferata, deci si acest puzzle a fost pe sufletul meu.
Pot sa vorbesc ore in sir despre aceste produse, dar mai mult vreau sa pun accent pe sentimentele care ma incearca atunci cand “lucrez” la un asemenea puzzle. Nu sunt nr. 1 in materie de rabdare si din pacate nu cred ca am sanse sa fac ceva in aceasta privinta. Intr-un mod ciudat, nu m-am enervat atunci cand piesele nu se duceau la locul lor. Le-am sortat, le-am asezat pe culori si am incercat sa stabilesc o strategie astfel incat sa imi fie mai usor sa reconstitui poza. Nu este usor, va spun de pe acum, insa daca ii acorzi ceva timp, cred ca iti dai seama ce ai de facut si totul merge mai bine de la un anumit punct incolo. Ca un tip din partea mea, trebuie sa va gasiti un colt in casa unde puteti sa il asterneti fara probleme, pentru ca rezultatul final este destul de mare. Daca aveti si un carton pe care il puteti pune, si mai bine. Stiu multi prieteni care l-au facut tablou si pus pe pereti. Nu trebuie ras, este un super motiv de mandrie atunci cand reusesti sa termini corect un puzzle.
Cand am construit acest puzzle am incercat sa ma relaxez si sa ma si distrez in acelasi timp, sa las alte griji de o parte si pur si simplu sa rad. Poate uneori este greu sa faci asta atunci cand ai anumite griji sau suparari. Insa cred ca pentru cateva ore am meritat o pauza si pur si simplu un zambet. Este o terapie foarte buna pentru suflet, dar si pentru corp, pentru ca te detasezi complet. Chiar daca eu m-am enervat ca nu puneam piesele cum trebuie, atentia mi s-a indreptat catre altceva, spre o activitate mult mai interesanta. Puteti spune ca m-am “enervat prin joaca” si mi-a placut fiecare minut.
Sper ca nu v-am plictisit si nu as vrea sa credeti ca vorbesc in plus despre un lucru in care nu cred, dar eu intotdeauna am avut mare incredere in terapia prin zambet, in modul in care orice frumos te poate face sa te simti mai bine. Aici nu vorbim doar despre un puzzle, vorbim despre orice va face voua bine. Nu trebuie sa puneti aceste activitati pe locul secund, trebuie sa le acordati intotdeauna atentie si sa faceti ceva in acest sens. De ce sa nu va jucati? De ce sa nu colorati sau sa faceti un puzzle? Nu vad absolut niciun motiv pentru care sa nu faceti acest lucru. Embrace your inner child si have fun. 🙂 Eu o sa incerc acest lucru de oricate ori voi avea ocazia.
Ramonisme 