The Fault in Our Stars by John Green – bilingv review

My Rating: 5/5 Stars

(ENG)

My first YA book and I fell in love with it so quickly. In general I love happy endings, I crave them and consider them necessary to make me completely happy about a book. Well, read TFIOS and you will change your mind. A book can deliver the same message even when you find another type of ending.

The story line is very simple: Hazel, a 16 year old girl with cancer, is forced by her parents to attend a support group, where she meets Augustus Waters, a former basketball player who has fallen victim to cancer as well. Because of this, he is left without his leg, wearing only a prosthetic. Hazel and Augustus clicked immediately, mostly due to their passion for books. They agree to read each other’s favorite books and talk about them after that.

Augustus gives Hazel “The Price of Dawn” and Hazel recommends “An Imperial Affliction”, a novel written by Peter Van Houten about a cancer-stricken girl named Anna. Hazel connects with the character from her book and relates to the story. Soon they start on a journey to Amsterdam, in quest for the writer of Hazel’s favorite book. Here they confess their love to one another and a beautiful but short love story begins.
I will let you discover the characters, they are so strong and can teach you so much about life, even at their age. Hazel and Gus are mature, determined and had a rough life, that their words really sink in and are here to stay.

What I loved so much about this book was its ability of putting simple words together and delivering such a strong message.

The things that you learn from this books are endless in depth and many tears will be shed.
After reading it, I just stared at the ceiling for 10 minuted and reflect on a common but so true fact, that life is so precious and no moment has to be taken for granted no matter what. You learn so much from 2 kids that are suffering from a terrible disease but fight in order to survive and have a normal life.

Please read this book with your heart and try to understand and appreciate what you have. In the beginning,I was kind of mad at the writer for making such a sad book, but after that I realized that he had to get his message through, to prove a point, and maybe a happy outcome was not the right way of making it happen.

My vision of happy endings changes once reading this book, because I understood their necessity and I wanted to learn from them as much as I could. Although not all of us realize it, being healthy is such a blessing and ables you to enjoy all that life offers. Hazel and Gus were an example of taking chances, even when all the odds were against them,but managed to have their little infinity for a short period of time. Discovering the right person, even if it’s too late, can give you the same satisfaction as in having her all your life. Live that moment and love intensely every day, as if there is no tomorrow.

(ROM)

Sub Aceeaşi Stea de John Greenreprezintă începutul pasiunii mele pentru genul Young Adult. Mă declar un fan al finalurilor frumoase, cu happy-end, unde personajele principale îşi declară dragostea şi trăiesc fericite exact ca în poveşti. În momentul în care ceva schimbă deznodământul, devin pretenţioasă şi caut un motiv puternic în spatele alegerii scriitorului.

Această carte m-a convins că există poveşti de dragoste menite să se întâmple într-un anumit moment şi de pe urma cărora ai de învăţat toată viaţa. Happy end-ul nu este întotdeauna sigur, însă este foarte important mesajul din spatele cărţii şi modul în care îl percepem. Eu am avut mult de învăţat de la această poveste, dar vă las mai bine să descoperiţi şi voi de ce îmi este atât de dragă.

Hazel Grace este personajul principal. Suferă de cancer pulmonar şi părinţii ei decid să o ducă la un grup de susţinere, unde poate să asculte poveştile altor copii aflaţi în aceeaşi situaţie ca şi ea, dar poate şi vorbi la rândul ei despre boala cu care se luptă. Aici îl întâlneşte pe Augustus Waters, un tânăr foarte şarmant şi haios, care din păcate şi-a pierdut jumătate de picior în această luptă nedreaptă cu cancerul. Hazel reuseste sa ii capteze atentia lui Gus si treptat cei doi devin prieteni. Îi unesc multe lucruri, precum jocurile video, plimbările în aer liber, dar mai ales cărţile. Începând de la acestea cei doi pornesc într-o aventură de neuitat. Hazel este mare fană a unei cărţi triste, în care personajul principal, Ana, moare de cancer. Ea se transpune în povestea fetei şi de aici mica obsesia pe care o dezvoltă pentru a afla direct de la scriitor de ce a decis să termine cartea în acest mod extrem de tragic. Gus este dispus să o ajute să afle răspuns la întrebările ei şi precum spunea, pe acest drum plin de aventuri descoperă dragostea.

Cam atât despre intrigă, dar precum observaţi este foarte simplă şi uşor de parcurs. Aici contează mesajul de care vorbeam mai sus şi la care ţin enorm în evaluarea unei cărţi. Învelişul aparent simplu al cărţii ascunde o lecţie de viaţă importantă. Hazel a crezut la un moment dat că totul este pierdut pentru ea. În momentul în care Gus a apărut în viaţa ei, a făcut-o să se bucure chiar şi pentru puţin timp de lucrurile frumoase oferite de viaţa. Este un îndemn la trăire profundă, fără regrete şi fără a încerca să prevezi ce se poate întâmpla mâine. Eu am citit variantă în engleză şi pot spune că întreaga carte este presărată de pasaje superbe care mi-au rămas în minte şi pe care am încercat să le citesc cu sufletul. Pare puţin exagerat dar aşa este.. Cheia intelegii şi asimilării unei cărţi este modul în care te conectezi cu acţiunea şi personajele şi reuşeşti să te pui în pielea lor gândindu-te ” Eu oare cum aş proceda?”

Ar fi un privilegiu să am inima frântă de tine.

Hazel Grace, ești singura adolescentă din America pe care o cunosc și care preferă să citească poezie în loc s-o scrie. Asta îmi spune multe

De ce mă privești în felul ăsta?
Deoarece ești frumoasă. Îmi face plăcere să privesc oameni frumoși și, cu ceva timp în urmă, m-am hotărât să nu-mi interzic plăcerile mai simple ale vieții.

Recunosc.. am plâns când am terminat cartea, deoarece m-am gândit cât de nedreaptă este viaţa cu oamenii care nu merită, care deabia au început un drum în viaţă şi care încă mai au de trăit şi experimentat. Ştiu că am spus că îmi plac finalurile fericite, însă m-am bucurat enorm că am avut şansa să citesc o asemenea lecţie de viaţa, care îţi arată că nu contează cât timp iubeşti, contează cum iubeşti în timpul care îţi este acordat.