Room by Emma Donoghue – bilingv review

My Rating: 3/5 Stars 

(ENG) 

Since reading this book’s blurb I knew that it will be an emotional read and I was not wrong. This is my first book from Emma Donoghue and after seeing that it was turned into a movie, I definitely wanted to convince myself it was worth all the attention it was receiving.

The story-line follows Joy, a woman who has been held captive with her 5-year-old son Jack in a room. Jack was born there and he didn’t have any exterior contact, being kept there for years. All this time, his mother tries to adjust him to their temporary world, protecting him from their abductor.While doing this, Joy is preparing Jack for their escape.

This book got me very confused and intrigued in the same time. It is very complicated to judge without being in their situation. Joy was desperate to escape that room, being able to use Jack as a mean to obtain that. As the years passed and they were still there, the things she was able to do kind of socked me, because in a way put Jack’s life in danger, although she had no intention of harming him. Leaving this aside, I admired Jack so much, as a little innocent boy, who was both scared and brave. The way he handled the situation, understood that it was up to him to save him and his mom, made me very sad that a boy had to go through that.

But the real focus of the book from my POV was on the way the 2 of them handled the outside world. Joy had abducted for 5 years and her interaction with others was cut off and Jack was born in a room, without seeing anything of the outside world. The hospital room was his first interaction and it sincerely broke my heart seeing him fragile and confused. Although, I consider that Jack took it better than his mom. After everything that happened, Joy was left broken and depressed, and not even his son could make her feel better. After a while, she began to completely give in to the depression, leaving Jack alone with his parents. I understood her. Her normal life was taken away from her, her abductor left her pregnant and she had to raise that baby alone, between 4 walls, completely isolated. After breaking free, she no longer had that light in her to keep on going, because she realizes what happened to her and everything just crumbles.

Jack on the other hand, I believe confronted very bravely this new world, adapting and managing to blend eventually. He was the one who managed to ” lift” his mother from the dark and finally guide her to him, to their connection and true relationship.

This psychological twist is very important in the book and PTSD is debated in this unique story that will leave you very emotional after finishing the book. As a friend said, “enjoyed” is not a very appropriate word to describe my feelings when reading this book, but I enjoyed the message and the way if makes you reflect on certain things in life.

(ROM)

Am ales pentru această recenzie o carte deosebită despre care sunt convinsă că aţi auzit. Dacă nu, vă povestesc imediat despre ce este vorba. Eu am citit-o mai demult, înainte să se ecranizeze iar atunci când am auzit iniţiativa regizorului de a o transpune pe marile ecrane am fost curioasă de abordarea pe care o va avea. Camera de Emma Donoghue tratează elemente foarte delicate, ce trebuie evident asimilate ca lecţii de viaţă, deoarece sunt sigură că evenimentele relatate aici se pot întâmpla oricui.

Povestea o urmăreşte pe Joy, o tânără ce timp de 5 ani a fost ţinută prizonieră de către un bărbat necunoscut într-o cameră. În tot acest timp, ea a născut acolo un băieţel, Jack, ce nu a văzut niciodată lumina zilei şi nu a avut interacţiune cu mediul extern. Singura lui “casă” este acea cameră şi noi putem observa modul în care tânăra mamă îşi învăţa copilul să se adapteze şi să supravieţuiască în aceaste condiţii. Evident este ceva foarte ciudat la prima vedere, însă a fost şi foarte interesant să văd legătura formată între cei doi în tot acest timp.

La prima vedere pare un subiect plat, plictisitor şi nu crezi că s-ar întâmpla lucruri foarte dinamice între 4 pereţi. Nu este adevărat şi cine a crezut aşa a subestimat cartea. Accentul nu este pus pe acţiune, există într-adevăr anumite scene care te ţin în suspans, însă focalizarea se face pe relaţia mamă fiu în diferite momente ale vieţii lor. Jack este dependent de mama sa, nu ştie că există lumea de afară, nu a văzut niciodată un câine sau nu a interacţionat niciodată cu un alt om, însă are o tărie care m-a emoţionat teribil. Veţi vedea pe parcurs cât de curajos este şi cât de mult luptă pentru mama sa în toate condiţiile posibile.

Joy, pe de altă parte, a fost supusă unor chinuri mai mari decât Jack. I-au fost furaţi anii cei mai buni din viaţă, a făcut un copil cu omul care a ţinut-o prizonieră şi după anumite evenimente, va trebui să facă faţă vieţii de afară. Aici autoarea pune mare accent pe şocul post traumatic, depresie şi modul în care un om încercat de viaţă îşi poate reveni. Jack, fiind copil, a reuşit să se adapteze mai repede, să asimileze mai bine schimbările şi să fie alături de mama lui în aceste momente grele. Am fost copleşită de emoţii, de modul în care rolurile s-au inversat acum şi în felul în care băiatul vine în apărarea mamei după tot ce aceasta a făcut pentru el. Am râs alături de ei, m-am bucurat atunci când şi-au găsit liniştea şi am plâns atunci când şi ei erau trişti. Indiferent ce s-a întâmplat, indiferent de momentele de rătăcire ale lui Joy, aceasta s-a întors întotdeauna la Jack, şi am apreciat faptul că nu l-a tratat diferit pentru ce tatăl lui le făcuseră. Până la urmă ambii au fost victimele sale, iar un copil nu are nicio vină pentru deciziile adulţilor.

În concluzie, vă recomand o carte atipică, ce ne vorbeşte despre puterea relaţiei dintre mamă şi fiu, care poate să şteargă orice amintire urâtă. Cartea te pune faţă în faţă cu anumite situaţii surprinzătoare şi te întreabă ” Tu cum ai proceda?”. Sunt foarte curioasă să ştiu dacă îmi veţi urma sfatul şi o veţi citi.