Nu am tinut dieta niciodata in viata mea. Consider ca am un metabolism bun care face fata stresului si stilului mai “bogat caloric” adoptat. In afara de calorii, iubesc dulcele si nu cred ca pot rezista mai mult de cateva ore fara zahar, indiferent cat de mica este bomboana sau patratica de ciocolata. Problema grava este ca tind sa mananc mai mult dulce decat orice alt fel de mancare, lucru care nu este ok, pentru ca pierd multe vitamine necesare organismului. Ce prefer intre un fruct/salata/friptura sau ciocolata? Cred ca stiti deja raspunsul.
Doar cand vad dulcele ma simt mai bine si daca nu il mananc, ma panichez. Din pacate, acest obicei incepe sa ma afecteze destul de rau in ultima perioada. Cum? Am insomnii, sunt agitata si nu ma simt extraordinar de bine cu stomacul. In plus, simt ca nu ma mai incap hainele asa de bine ca acum cateva luni, lucru pe care nu il pot permite. Ce inseamna acest lucru?
Sunt dependenta de dulce!!
Asa ca m-am hotarat sa iau masuri. Cautand pe Google am gasit “Asociatia Dependentilor de Zahar” din Bucuresti si m-am inscris cu ochii inchisi. Am constatat cu stupoare ca mai sunt alti oameni ca mine, unii intr-o stare mai buna, altii mai rea, dar toti cu aceeasi suferinta: nu vrem sa stam departe de zahar. Daca ma credeti, unii pacienti erau izolati de restul lumii pentru ca intotdeauna gaseau mijloace inventive sa puna mana pe ciocolata. Vorba buna nu ajuta de fiecare data si doctorii si consultantii de acolo erau NEMILOSI. Stiti casuta de turta dulce in care au intrat Hansel si Gretel? Unii credeau ca se afla in acel basm si ma simteam intr-o poveste, cu oameni disperati pentru o gurita de zahar. Evident m-am panicat si nevrand sa ajung asa, am avut curajul sa spun: “Buna, sunt Ramona si sunt dependenta de zahar”. Nu am primit aplauze, dar intern, m-am aplaudat singura 🙂
Cauta motivatia in TINE!!
Dupa ce am trecut de faza de negare si acceptare, acum trebuia sa iau masuri sa ma fac bine. Cand o pofta depaseste granitele admisului, intai trebuie sa ai motivatie. In cazul meu a fost suficient sa ma uit in jur si sa realizez ca nu vreau sa ajung ca saracii oameni, disperati dupa zahar. Puterea exemplului ajuta foarte mult si in cazul meu a functionat, pentru ca mi-a dat imboldul necesar sa nu ma mai uit in urma. Mintea si optimismul ajuta mult in realizarea task-ului pe care cineva si-l propune si nu sunt doar vorbe in vant. Desi uneori drumul este greu, trebuie sa facem tot ceea ce tine in puterea noastra pentru sanatate. Daca nu poti aplica vestita vorba “mai bine preventia decat vindecare”, macar te poti intoarce in ultimul ceas si sa iei taurul de coarne. Ma invinge pe mine zaharul? Cine este el sa ma doboare? Ii arat eu lui…
Au urmat sesiuni grele 1 la 1 cu “expertul in zahar” care mi-a prezentat toate efectele grave ale acestuia. La inceput nici nu am vrut sa-l aud, gasind contra argumente pentru aproape orice propozitie de a sa. Pe masura ce timpul meu acolo a crescut, am inceput si eu sa ma schimb. In camera mea aveam chiar si un panou unde zilnic erau adaugate elemente care sa ma ajute in “recuperare”. Pe langa regulile de baza “SUGAR IS BAD FOR YOU”, domnul nesuferit si neiubitor de zahar mi-a lipit o poza la care m-am uitat ciudat la inceput. Dupa ce a scris langa poza: “Trebuie sa incepi o dieta sanatoasa“, am zis ca e nebun si nu intelegeam ce vrea de la mine. Doar mananc sanatos, zaharul nu face rau nimanui… NU????
Am avut puterea sa ma uit tocmai peste 2 saptamani la panou si sa incerc sa deslusesc mesajul pe care doreste sa mi-l transmita. Smar Diet… “Cine mai sunt astia???” imi zic eu frumos in gand… Pe masura ce ma uitam la poze, incepeam sa vad mancaruri familiare, dar extrem de sanatoase. Pe langa acestea, erau si poze cu dulciuri, dar in cantitati mici, insa NU cat aveam eu nevoie. Conceptul mi s-a parut foarte interesant, dar asta nu inseamna ca l-am acceptat imediat, pot spune chiar ca mi-a fost aplicat cu forta, astfel incat sa uit ca am nevoie de zahar si sa ma dedic mancatului sanatos. Acest lucru mi-a fost spus de doctorul care vorbea cu mine in fiecare zi si caruia eu nu ii raspundeam, pentru ca eram tare suparata pe el pentru ca ma priveaza de dulce:( Dar cum lui ii placea sa fie dat afara pe usa si sa intre pe geam, imi lasa in fiecare zi cate o portie dintr-un meniu sanatos, al carui echilibru zicea ca te face sa uiti ca ai nevoie de zahar. Era un meniu structurat pe saptamani, ce avea nevoie doar de vointa mea pentru a functiona.
In fiecare zi imi aducea la usa cate o portie de mancare Smar Diet si astepta sa vad daca o mananc. Evident in primele zile nu am facut asa ceva, dar venea din ce in ce mai des cu bunatati si mi-a fost foarte greu sa rezist. Voi ati rezista lasagnei? Sau supei de galusti? Sau pastelor carbonara? Pofta de dulce era in continuare acolo, dar parca din ce in ce mai slaba…Nu am mai putut sa stau in greva, asa ca am inceput sa mananc si cred ca de acolo restul a fost istorie…Ca recompensa pentru colaborarea mea, am inceput sa primesc si dulciuri, dar in portii mici, care sa nu imi mai alimenteze dependenta. NU auzisem pana atunci de granola cu orice fel de seminte sau fructe sau porridge sau biscuiti sanatosi. Eu stiam doar de zahar=ciocolata si asta imi guverna gandirea:)
Nu pot spune cu siguranta ca sunt un exemplu demn de urmat, insa recomand din suflet sa incercati sa va depasiti temerile si sa va motivati in a realiza lucruri aparent imposibile, dar posibile. Eu am reusit 🙂
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba 11.
Ramonisme 