Iubesc dulciurile si reprezinta o pasiune la care nu pot renunta, chiar daca imi spun mereu ca trebuie sa fiu mai cumpatata. Nu ma intelegeti gresit, nu consum mult in fiecare zi, dar este clar ca am acel “sweet tooth”, ce se iveste cu incapatanare dupa ce servesc mesele zilei, sau pur si simplu cand am pofta de rontait. Recent am descoperit napolitanele Roshen, care m-au cucerit cu gustul lor diferit, autentic de “dulce”. In acest mod mi-am dat seama ca eu nu cunosc foarte multe lucruri despre napolitane, drept urmare era cazul sa fac o incursiune in istoria acestora, pentru a incerca sa aflu cat mai multe informatii.
“Napolitana” isi trage denumirea de la tipul de folie de aluat folosit pentru prepararea acestui produs. Foaia este crocanta, bine coapta, cu forme care ies in relief, fiind foarte usor de rupt. Termenul este originar din Germania – unde a aparut pentru prima data denumirea de “wafer”si ulterior transmisa si altor culturi. Italienii au definit cel mai bine napolitana ca fiind “ un biscuite format din doua straturi subtiri, coapte si usor de rupt, intre care se afla un strat de crema”.
Napolitana si-a facut insa aparitia pe mesele oamenilor inca din vremuri stravechi. Pe vremea cand nu existau cuptoare, egiptenii isi implineau pofta de dulce punand la copt o paine foarte subtire, cu zahar, in nisipul fierbinte. In perioada medievala, napolitana era prezenta la curtile celor bogati, fiind consumata alaturi de fructe uscate si vin. Chiar si in ritualurile religioase napolitana era folosita la impartasanie, inmuiata in vin.
Deoarece cuptoarele nu au existat dintotdeauna, primele napolitane au fost coapte intr-o presa de fier, timp de 13 secunde. Placile erau imprimate cu modele sau motive religioase, unse cu grasime, incalzite si gata de treaba. De-a lungul secolelor, brutarii locali au incercat sa diversifice aromele folosite si sa realizeze aspecte cat mai variate, napolitanele devenind cele mai populare daruri intre cei bogati si faimosi. Chopin, Wagner, Goethe, Edward al VII-lea al Angliei, regalitatea vieneza si kaiserul Wilhelm au mancat napolitane si au dat vestea mai departe, fiind desertul lor preferat. In plus, acest dulce nu ingrasa in exces, fiind posibil sa fie consumat chiar si in fiecare zi.
Asa cum am zis mai sus, napolitanele Roshen sunt diferite si aceasta calitate se simte in fiecare bucata pe care o savurezi. Acestea apartin de Roshen Confectionery Corporation – unul dintre cei mai mari producători de dulciuri la nivel mondial, ce ocupa locul 27 in rating-ul Global Top-100 Candy Companies. Aceste produse sunt fabricate utilizand tehnologii de ultima generatie, respectand retetele si folosind doar materiale de inalta calitate. Este clar ca de aici deriva gustul deosebit al napolitanelor si prin simpla comparatie cu produsele din comert, calitatea este clar factorul care le deosebeste. Produsele Roshen sunt comercializate in Ucraina, SUA, Canada, Israel, Georgia, China, Japonia, Coreea, Kazakhstan, Armenia si in spatiul european.
Un lucru care impresioneaza este modul in care aceste napolitane ajung la consumatori. Roshen a creat o retea proprie de magazine in care clientii pofticiosi gasesc toata gama de produse vrac dar si cele ambalate. Personalul este prezent pentru a garanta cea mai buna experienta de shopping, fiind atent la orice solicitare si avand raspunsuri la orice intrebare. In Bucuresti, sunt deschise doua magazine, in incinta centrelor comerciale Afi Palace si Promenada Mall. Produsele Roshen se gasesc pe teritoriul Romaniei si in retelele cash and carry, hypermarket si supermarket.
Ramonisme 