Poftiti la pizza

Viata este alcatuita din momente frumoase si mai putin frumoase. Conteaza foarte mult modul in care stim sa ne bucuram de ea, pentru ca de multe ori ni se intampla sa ne lasam cuprinsi de griji si stres si uitam sa zambim si sa radem. Trebuie sa stim sa celebram ocaziile care ne fac fericiti si sa invatam din lucruri marunte cum sa ne bucuram de tot ce ni se ofera.

De mica am fost invatata sa ma bucur de anumite eveniment si sa le sarbatoresc asa cum imi doresc. De aceea, zilele de nastere erau un prilej de a avea colegii sau prietenii aproape. Imi aduc aminte clar ce emotii aveam atunci cand trimiteam invitatiile si asteptam sa imi confirme daca vor sau nu sa vina la mine acasa. Era un mare stres si motiv de ingrijorare, pentru ca daca nu venea o anumita persoana la ziua mea inseamna ca nu ma placea, lucru care imi provoca tristete maxima. Anii au trecut, insa entuziasmul aniversarilor a ramas acelasi. Daca pana la varsta de 11, 12 ani sarbatoaream acasa, pe masura ce am crescut, au crescut si pretentiile si imi scoteam prietenii in oras. Aici trebuie sa mentionez ca aveam 2 sarbatori pentru ziua mea. Prima era intotdeauna cu familia acasa, pentru ca bunica dorea sa gateasca bunatati pentru nepoata favorita. A doua ocazie era cu cei de varsta mea si ieseam la o pizza. Acum 15 ani pizzeriile  nu era chiar asa de des intalnita in Bucuresti, deci erau doar 3, 4 locuri unde ne adunam sa mancam, sa radem si sa povestim. Stateam acolo ore intregi pentru ca faceam foarte rar acest lucru, doar de evenimente speciale.

Acum lucrurile s-au schimbat si pizzeriile se intrec sa ne ofere experiente din ce in ce mai delicioase, cu inovatii interesante care sa atraga clientii si sa ii fidelizeze. Recent mi-au atras atentia cei de la Dodo Pizza, in primul rand prin nume si logo, dar si prin locatia deosebita pe care o au. Stau destul de aproape de bulevardul Alexandru Obregia si trec in fiecare zi pe langa ei, mirosul dandu-mi gata simturile. Am incercat cateva feluri de la ei, dar preferata mea este Cheesy Chicken. De curand am vazut ca acestia si-au pus la punct si sistemul de livrare pizza, lucru care nu face decat sa ma incante. Mi se intampla de multe ori sa nu am timp sa gatesc si apelez la acest tip de servicii. Conteaza mult si apropierea, insa daca Dodo livreaza de pe Obregia, mancarea va ajunge mult mai repede la mine.

Precum Proust, mirosul de pizza imi aduce aminte instant de copilarie, de momentele frumoase si nevinovate petrecute alaturi de cei dragi, cand nu conta neaparat ceea ce mancai, ci compania frumoasa si de calitate. Cum ziua mea este un motiv de extra-bucurie, pizza era savurata cu mare pofta si entuziasm. Nu cred ca exista vreo pizza care sa nu imi aduca aminte de vreo aniversare. Inclusiv la majorat imi aduc aminte ca am avut pizza si ne certam care sa manance ultima felie dintr-un anumit fel. La varsta noastra pizza nu se gasea chiar peste tot si de aceea eram extrem de bucurosi cand aveam ocazia sa o gustam. Te face intr-un fel sa reflectezi asupra timpului si asupra schimbarilor petrecute, cum lucrurile pe care le gasesti acum la tot pasul acum cativa ani erau de negasit. Pare profund, dar asa este.

In concluzie, mananc pizza de la o varsta destul de frageda, imi aduce aminte cu melancolie de veselia copilariei, de iesirile pline de entuziasm si de fiecare data cand am ocazia sa sarbatoresc ziua mea de nastere, o fac cu o pizza delicioasa, pentru a mentine traditia. As vrea sa continui sa fac acest lucru si la batranete, sper doar sa tina corpul cu mine si sa nu ma lase sa ma ingras 😀

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019, proba 6.